Actualități

VIDEO. Cultură cu miros de praf de pușcă

Mai mult de nevoie, decât de voie, la presiunea opiniei publice, Republica Moldova s-a pricopsit de câțiva ani cu o Zi Națională a Culturii. Faptul că această dată a fost stabilită pe 15 ianuarie, dată la care în România tot se sărbătorește – dar, sesizați diferența, nu doar de topică, dar și de semnificație – Ziua Culturii Naționale Române, în cinstea aniversării nașterii lui Mihai Eminescu, este o simplă coincidență, poate singura, între modul cum e celebrată de către oficiali spiritualitatea pe cele două maluri de Prut.

Modul de raportare la creativitatea fiilor neamului românesc e total diferită. Chiar dacă, măcar din corectitudine politică, nu pun mâna pe pistol (sau pe arma de vânătoare) atunci când vine vorba despre cultură, precum Goebbels, este evident că autoritățile R. Moldova nu simpatizează prea profund cu ideea de valori spirituale, mai ales dacă este vorba despre cele românești, care le mai și amintesc impostura statalității pe care o întrețin zi de zi. Lipsa de recunoaștere de care se „bucură” oamenii de cultură autentici ai acestui spațiu dă dimensiuni și mai ridicole discursurilor politice agramate ale celor care dau teatral ochii peste cap atunci când vorbesc despre Eminescu, de parcă acesta ar fi unicul reprezentant al geniului autohton.

De altfel, atitudinea guvernanților, indiferent de numele partidelor care s-au aflat la putere de la apariția ca stat a RM, a generat situația dramatică de astăzi. Nu este greu de observat prăpastia creată între elitele culturale moldovenești și comunitate. Orice stat normal are o sumă de personalități care constituie repere incontestabile pentru societate. R. Moldova nu are o asemenea categorie, nu pentru că aceste personalități nu ar exista, ci pur și simplu pentru că mediocritatea politică locală a exilat din spațiul public noțiunea de valoare. Două decenii de promovare a subculturii, a pastișelor, a kitsch-ului, de distrugere și de marginalizare a celor care ar putea să schimbe imaginea de cultură de tip sovietic, ne dovedesc că uneori nu doar pistoalele au efect mortal asupra artelor. În aceste condiții, e imoral să urezi „La mulți ani!” culturii, chiar și de Ziua ei Națională.

Niște mediocri inculți ajunși lideri ai unui ciob de țară, câștigători la ruleta rusească a istoriei, care i-a eliminat pe toți cei care puteau aduce lumină și speranță Basarabiei, vin și depun coroane și jerbe de flori la bustul unui poet care a detestat mai mult ca orice impostura, trădarea, oportunismul și prostia. Privind acest imagini de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică de la Chișinău, nu poți să te gândești decât la un singur lucru. Bine că Eminescu are doar un bust, pentru că dacă ar fi o statuie întreagă, chiar și de piatră fiind, nu cred că s-ar fi abținut să urineze cu boltă în creștetul capului plecat fățarnic al unor epigoni din Basarabia pe care a iubit-o atât de mult, ca parte din trupul țării. Și punctum.

Cultură cu miros de praf de pușcă

#Verbe cu Valentin BudaCultură cu miros de praf de pușcăwww.privesc.euMoldtelecom – poziția 22StarNet – poziția 36ARAX – poziția 24Sun Communications – 159

Publicată de 10tv.md pe Luni, 15 ianuarie 2018

Editorial semnat de Valentin Buda

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button