ISTORIE

UNDE A LOCUIT CEL MAI MULT ȘTEFAN CEL MARE ?

Deoarece cititorii noștri nu dețin unele informații importante despre viața lui Ștefan cel Mare și Sfânt, avem distinsa onoare să le adresăm cu tot respectul frățesc unele informații.
În condițiile economice și socio-politice tipice feudalismului, monarhii și principii mai mărunți aveau obiceiul unei mari mobilități de rezidență. Pe lângă capitala, reședița princială (de obicei localitatea urbană cea mai importantă), ei frecventau și alte locuri, unde aveau proprietăți și construcții de confort princiar, dar și unde locuiau feudalii lor mai importanți. Erau în aceasta mai multe scopuri, și economice și politice. Printre altele, pe de-o parte, se consumau direct de către suveran și suita sa numeroasă, inclusiv gărzile sale, de la producători alimente și băuturi, se putea controla producția lor (pentru cele ale suveranului mai ales), pe de alta, se putea verifica mai bine, la ei acasă, fidelitatea feudalilor supuși. În plus, se puteau efectua și unele procese locale în principal pe neînțelegeri pentru valori materiale.

În cazul Moldovei, divizată administrativ în Țara de Sus și Țara de Jos (de Sud), zona de constituirea a statalității (ceea ce va deveni o dată cu cotropirea austriacă din 1775 – Bucovina/Țara Fagilor) a cunoscut cea mai mare importanță administrativă. Primele capitale voievodale – Rădăuți – Siret – Suceava, cea mai mare densitate a curților marilor boieri din sfatul domnesc, cele mai importante ctitorii mănăstirești centre culturale (Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița, Arbore, Bălinești, Probota, Slatina, Râșca, Dragomirna, ș. a.) și sediul Mitropoliei Moldovei, iată doar câteva argumente în sensul de mai sus. Este deci de presupus că Ștefan cel Mare a avut cele mai multe prezențe în acest colț de țară. În plus, domnia avea și curți domnești la Vaslui (pentru Țara de Jos), la Hârlău și………..

Cum era și firesc, o atenție deosebită Cel mai mare român, sau mai corect, unul dintre cei mai mari români, a acordat-o reședinței sale civile din capitala țării, de la Suceava. Curtea Domnească a fost inițiată de către Petru I Mușat, cel care a adus capitala aici de la Siret (1388). Ca și în Occident, a fost aleasă o poziție dominantă, deasupra așezării propriu-zise, constituită pe malul jos al pârâului Cacaina (Târgului), modest afluent al râului Suceava, sectorul Șipot fiind cel mai prielnic locuirii, după descoperiri arheologice relevante, încă din îndepărtata preistorie. Nu știm și nu vom ști dacă până atunci și drumul ce venea din valea Sucevei trecea, ca și azi, prin fața fostei reședințe domnești. Probabil că da.

Îndelungatele săpături arheologice din acest sit medieval au putut creiona în mare evoluția constructivă a acestui complex aulic.

1. În prima etapă la porunca lui Petru I complexul a beneficiat de o casă domnească doar din lemn, cât și anexe pentru suita domnească.

2. Alexandru cel Bun, un al doilea mare administrator al țării, a ridicat o spațioasă construcție din piatră, dotată și cu beci.

3. Adevăratul constructor al complexului, a fost în chip firesc, Ștefan cel Mare, în două etape, pe latura estică și cea nordică, închizând incinta cu zid înalt, pe latura sudică.

4. În fine, în secolul XVII, Vasile Lupu întreprinde o serie de lucrări de refacere, cu o modestă extindere a tronsonului de beciuri de pe latura de est.

Pe scurt, să analizăm fiecare fază.

1. Este posibil ca pe lângă casa domnească din lemn și anexele sale să fi fost ridicat și un turn-locuință, desigur ce putea avea valențe și defensive. Casa probabil doar cu parter, avea dimensiuni de 18,50 m x 7 m și pivniță. Deși doar din lemn, casa a avut o sobă de lux pentru vremea sa, din cahle decorate cu motive geometrice și cruce traforată, putând fi distrusă prin incendiere o dată cu invazia otomană de la 1476. La numai patru metri depărtare de casă, a existat o alta, cu dimensiuni incerte, pentru curteni, și ea dotată cu sobe cu cahle.

La o distanță de 24 de metri s-a descoperit fundația unui turn-locuință cu ziduri din piatră, groase de 1,20 m, cu laturi aproximativ egale, de circa 10 m, și pavaj din cărămizi. Pentru o stabilitate mai bună fundația a fost turnată peste un sol fortificat cu stâlpi din lemn, bătuți în pământ la mari adâncimi. Datarea în perioada Petru I este ipotetică, dar foarte plauzibilă. Aici se putea locui, inclusiv la etajele sale. Turnul servea și ca refugiu, dar și pentru supravegherea așezării și traficului la intrarea drumului în oraș. Probabil s-a renunțat la el după distrugerile masive ale turcilor din 1476. În rest, este cert că prima etapă constructivă nu a beneficiat de zid de incintă, sau șanț, val de pământ și palisadă.

2. În locul casei curtenilor se ridică o alta tot din lemn, cu dimensiuni incerte din cauza marilor deranjamente stratigrafice ulterioare. Probabil mai mare. Tot Alexandru cel Bun construiește casă din piatră, ce va deveni în timp parte a tronsonului nordic al laturii de est a reședinței. Peretele nordic al casei va face corp comun cu alte construcții de pe latura nordică realizându-se astfel un zid comun de incintă.

3. Într-o primă etapă a epocii Ștefan cel Mare, se adaugă pe latura estică, în continuarea casei Alexandru cel Bun, o construcție nouă, iar pe latura nordică, spre vest, la zidul de incintă, un corp de noi încăperi.

În epoca Ștefan cel Mare, reședința avea șapte încăperi pe latura nordică și cinci pe cea estică, planul general redând litera “L” de tipar. Era cel mai mare ansamblu rezidențial voievodal din Moldova epocii sale.

4. În ultima etapă, lui Vasile Lupu i se datorează unele lurări de refacere și înfrumusețare.

Elemente defensive au putut fi turnul de piatră din apropiere, zidul de incintă ridicat pe latura sudică, dar și construcția în sine, monolit.

În fine, se estimează că cel mai devreme, la sfârșitul secolului al XVII-lea, curtea domnească își încheie funcționalitatea.

Deoarece considerăm că deoarece aici confortul era mai ridicat decât cel de la Cetatea de Scan, care era conceput ca loc de refugiu, Ștefan cel Mare a locuit în existența sa domnească cel mai mult la această reședință civilă, care încă reprezenta o importanță deosebită, chiar și mai târziu, de vreme ce Vasile Lupu, deși domnea la Iași, aduce aici ceramică otomană ornamentală de Iznik.

În spațiul basarabean, de sacrificiu, mult mai vitregit din cauza apropierii de pericolul tătar, mai jefuit și deci poate și puțin mai puțin dezvoltat, putem bănui doar prezențe sporadice ștefaniene, cu excepția vizitelor la Cetatea Albă, Tighina și Soroca, ultimele două fortificații doar din lemn și pământ la vremea sa.

Și pentru că tot iubiți sincer istoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru folosul tuturor școlilor din Republica Moldova și Ucraina, rugăm fierbinte ca unele cadre școlare să obțină cartea ISTORIA ADEVĂRATĂ A MOLDOVEI (PENTRU ELEVI) pentru școala lor, prin xerografiere la cele distribuite deja în teritoriu, sau descărcare de pe internet, folosind linkurile tinyurl.com/s67f8ty (pentru text) și tinyurl.com/whryh4k (pentru ilustrați sa) și inventariere oficială ulterioară la bibliotecă. Cât mai urgent !

În spiritul articolului nr. 34 al Constituției RM (Dreptul la informație), lucrarea se poate printa tot gratuit și de pe site-ul istoric moldovenesc deosebit de important cu linkul de acces: goo.gl/b9BQne, ca și multe alte materiale despre Ștefan cel Mare și avantajele întregirii neamului, inclusiv afișe istorice cu Ștefan cel Mare ce însuși se recunoștea în scris român. POPULARIZAȚI CÂT MAI MULT ideea că filmul făcut cu bani probabil rusești sub patronaj prezidențial, Istoria Moldovei pentru copii, de pe Internet, ca și site-ul moldovenii.md, sunt puternic politizate și falsificate! Ca și regretabila, PENIBILA Istorie a Moldovei, în 3 volume (!!!), apărută sub egida președintelui Moldovei. PROPAGANDĂ 100%. Ca și scârboasa Odă a frăției române (Poem satiric antiunionist), de securistul pensionar, istoricul amator gherasim ghidirici, cu aceleași falsificări grosolane.

Ideal, ilustrația cărții noastre poate fi printată în format A 3 pentru cabinetele școlare de istorie. Unii poate vor citi pagini din carte la ora de istorie, sau la cercurile de istorie. Unii părinți patrioți o vor putea copia printând-o pentru copiii de acasă. Poate și unii preoți patrioți o vor citi pe internet și astfel documentați, vor vorbi credincioșilor în biserică despre faptul că moldovenii sunt români și că numai din cauza celor mai mari criminali ai lumii (Hitler și Stalin) au frontieră pe Put. Chiar și anual la 27 August, sau la 1 Decembrie. Lămuriți sătenii neștiutori! Și nu uitați, DEASUPRA statalității, de care vorbesc obsesiv unii politicieni, care este CASA de locuit, stă BINELE POPORULUI !!! Adică Reunirea neamului, pentru o viață mai bună.

Cum să mai ai încredere electorală în aceste forțe politice retrograde și în posturile lor radio/tv, care îți fură libertatea de gândire și simțire, identitatea ???
Numai intelectualii, ce lămuresc sătenii despre ce urmărește propaganda mincinoasă a forțelor proruse la TV și radio, mai pot salva Moldova! CONȘTIENTIZAȚI-LE IDEEA EXISTENȚEI ACESTEI PROPAGANDE PROFUND MINCINOASE !!!!! Și să nu regrete unii că cică era mai bine cu rușii, căci regretă în esență doar AVANTAJELE SISTEMULUI SOCIALIST, acum pensiile și salarile fiind simțitor mai mari în patria mamă România decât în imperiul rus. Concluzia finală: NUMAI REUNIREA NEAMULUI neamului poate scăpa Moldova de a nu fi – în cele din urmă reintegrată, – pas cu pas – imperiului rus, pierzând INDEPENDENȚA și tot ce s-a câștigat din 1990 încoace. Obligatoriu, spune-o rapid, la cât mai mulți!!!

Prof. Dr. Mugur Andronic,
Cetățean de onoare al mun. Suceava,
Decorat prezidențial,
Laureat al Academiei Române

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button