Actualități

Alegeri în Marea Britanie. Ce promit principalele partide

Alegerile anticipate riscă să afecteze planul Londrei de efectuare a negocierilor cu Uniunea Europeană, iar rezultatul scrutinului ar putea pune sub semnul întrebării chiar decizia de scoatere a ţării din Blocul comunitar.

Marea Britanie a decis la limită, în iunie 2016, ieşirea din Uniunea Europeană, situaţie care a generat o criză constituţională gravă. Ultimele alegeri generale din Marea Britanie au avut loc în 2015, fiind câştigate de conservatori, însă premierul Theresa May a argumentat că scrutinul anticipat este necesar în acest moment pentru că opoziţia nu îi susţine planurile privind Brexit, în pofida referendumului din 2016.

Principalele angajamente ale celor mai importante partide ce participă la alegerile parlamentare sunt:

Partidul Conservator

– obţinerea unui Brexit sistematic şi flexibil;

– creşterea bugetului Serviciului Naţional de Sănătate cu opt miliarde de lire până în 2022/2023;

– suplimentarea bugetului pentru educaţie cu patru miliarde de lire până în 2022;

– reducerea numărului imigranţilor cu până la zeci de mii;

– echilibrarea bugetului până în 2025;

– înlocuirea sistemului de pensii până în 2020;

– promisiunea că ”vocile” Irlandei, Ţării Galilor şi Irlandei de Nord vor fi ascultate;

Partidul Laburist

– încheierea austerităţii şi investirea în servicii publice;

– negocierea unui acord pentru Brexit în care să primeze ”economia şi standardul de trai”;

– naţionalizarea serviciilor publice, inclusiv căile ferate, oficiile poştale şi compania britanică de utilităţi National Grid;

– creşterea taxelor pentru afaceri şi pentru salariile mari;

– investirea în economia britanică printr-un pachet de stimulare de 250 miliarde de lire;

– desfiinţarea taxelor pentru studenţii din Marea Britanie.

Partidul Liberal-Democrat

– organizarea unui referendum despre acordul final pentru Brexit, cu opţiunea de a putea rămâne în UE;

– adăugarea unei taxe de venit de 1% pentru finanţarea Serviciului Naţional de Sănătate şi serviciilor sociale;

– excluderea coaliţiilor cu laburiştii şi conservatorii, astfel încât liberal-democraţii să devină opoziţia oficială;

– creşterea bugetelor şcolilor şi colegiilor din Marea Britanie;

– returnarea unor reduceri de beneficii.

Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP)

– încheierea unui proces Brexit până în 2019, fără a plăti suma solicitată de Uniunea Europeană;

– restabilirea ”controlului complet” asupra zonei maritime economice a Marii Britanii;

– reducerea imigraţiei până la zero în următorii cinci ani;

– interdicţia timp de cinci ani pentru muncitori necalificaţi sau cu competenţe scăzute, oferirea de vize studenţilor şi muncitorilor calificaţi;

– micşorarea bugetului de ajutor străin şi investirea acestuia în priorităţi interne precum Serviciul Naţional de Sănătate;

– interzicerea legii islamice şi acoperirea feţei cu văl islamic în locurile publice;

Liderul Partidului Naţional Scoţian, Nicola Sturgeon, doreşte ca Scoţia să aibă un statut special în urma procesului Brexit şi organizarea unui al doilea referendum pentru independenţă înainte ca Marea Britanie să părăsească UE. Parlamentul Scoţiei a respins pe 7 februarie, într-un vot cu valoare simbolică, planul Guvernului Marii Britanii de iniţiere a procedurii de ieşire din Uniunea Europeană, premierul scoţian, Nicola Sturgeon, sugerând din nou organizarea unui referendum proindependenţă. Marea Britanie este formată din Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord. Majoritatea britanicilor s-au pronunţat la limită în iunie 2016 în favoarea ieşirii din UE, însă cei mai mulţi locuitori ai Scoţiei au votat împotriva Brexit. În contextul stării generale de nemulţumire faţă de Brexit, un referendum proindependenţă organizat acum ar conduce, cel mai probabil, la desprinderea Scoţiei de Marea Britanie.

Declanşarea alegerilor anticipate. Soarta negocierilor cu Uniunea Europeană pe tema Brexit decisă astăzi

Într-un gest imprevizibil, Theresa May a anunţat în aprilie un plan de convocare a alegerilor parlamentare anticipate pe 8 iunie, argumentând, după o serie de critici intense, că este necesar un guvern puternic pe fondul incertitudinii generate de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

“Am ajuns la concluzia că singura modalitate de garantare a certitudinii şi siguranţei pentru anii care urmează este organizarea acestor alegeri”, a declarat Theresa May, supusă presiunilor din partea colegilor din Partidul Conservator şi din partea opoziţiei laburiste şi liberal-democrate în contextul activării procedurii Brexit. “Întreaga ţară este unită în jurul deciziei Brexit, mai puţin membrii Parlamentului. Disensiunile din Parlament riscă să afecteze capacităţile de a transforma Brexit în succes”, explica Theresa May.

Theresa May nu a devenit prim-ministru în urma alegerilor. După referendumul din iunie 2016, prin care britanicii au decis la limită ieşirea din UE, premierul David Cameron, care organizase plebiscitul din raţiuni populiste deşi pleda pentru rămânerea în Blocul comunitar, a demisionat. Pe fondul criticilor intense, Boris Johnson, unul dintre liderii taberei pro-Brexit, nu a putut fi numit premier, astfel că Theresa May a fost desemnată de Partidul Conservator, probabil ca soluţie de compromis, în fruntea Guvernului. Noul Cabinet nu a avut nevoie de votul Parlamentului, dar probabil l-ar fi putut obţine, dat fiind că Partidul Conservator are majoritate. În contextul disputelor din ce în ce mai intense, premierul Scoţiei, Nicola Sturgeon, a contestat recent legitimitatea decizională a Theresei May. “Eu am fost aleasă în funcţia de prim-ministru al Scoţiei pe baza angajamentului clar privind un nou referendum. Dar premierul (Theresa May -n.red.) nu este încă aleasă de nimeni”, declara Nicola Sturgeon.

Dincolo de argumentaţia anunţată public, Theresa May miza pe calcule electorale simple. În acea perioadă, sondajele arătau că Partidul Conservator avea un avans considerabil comparativ cu laburiştii, iar primul-ministru spera să profite de această situaţie favorabilă.

Între timp, din cauza unei serii de evenimente, inclusiv atacuri teroriste, avansul Partidului Conservator s-a diminuat semnificativ, iar Theresa May riscă să ajungă în situaţia erodării legitimităţii de lider al formaţiunii.

Primele schimbări majore în evoluţia popularităţii principalelor două partide britanice s-au înregistrat după 11 mai şi 18 mai, atunci când laburiştii, respectiv conservatorii, şi-au prezentat programele electorale.

În timp ce programul electoral prezentat de Partidul Laburist a fost un factor major de creştere a popularităţii formaţiunii de stânga, un efect aproape contrar l-a avut programul electoral al conservatorilor, care a provocat un declin uşor al Partidului Conservator în următoarele săptămâni. Electoratul britanic a reacţionat negativ la propunerea conservatorilor de sporire a contribuţiilor persoanelor vârstnice la cheltuielile cu asistenţa lor socială, idee care a provocat în rândul pensionarilor teama că le vor fi diminuate veniturile.

În momentul convocării alegerilor anticipate, pe 18 aprilie, partidul Theresei May avea un avans de 24 de procente, care până la finalul campaniei s-a erodat constant.

Ultimele sondaje de opinie din Marea Britanie oferă rezultate foarte diferite, avansul conservatorilor variază de la 1% (sondaj online publicat duminică de Survation) până la un plus de 12% (sondajul ComRes de sâmbătă pentru cotidianul The Independent).

Potrivit ultimului sondaj Opinium, publicat pe data de 6 iunie, partidul Theresei May, creditat cu 43% din intenţiile de vot, avea un avans de 7% în faţa laburiştilor.

Un alt sondaj, publicat duminică şi realizat de ICM, indică un avans de 11% pentru conservatori, care sunt cotaţi cu 45% din intenţiile de vot.

Potrivit unor proiecţii electorale realizate de Institutul YouGov, Partidul Conservator riscă pierderea a 20 de locuri şi implicit a majorităţii de 17 locuri în Camera Comunelor, care are 650 de locuri. Studiul arată că Theresa May ar putea obţine doar 310 locuri, mai puţin decât majoritatea de 331 de parlamentari obţinută în 2015 de premierul David Cameron. Partidul Laburist ar putea obţine 257 de locuri, faţă de 232 în 2015. Dacă proiecţiile se vor confirma, Partidul Conservator se va situa sub majoritatea de 326 de locuri necesară pentru formarea guvernului. Dacă Theresa May nu va reuşi măcar menţinerea majorităţii de 12 locuri obţinută de David Cameron în 2015, îşi va pierde autoritatea în Partidul Conservator. În plus, nu poate fi exclusă posibilitatea ca Partidul Conservator să nu obţină deloc majoritate parlamentară. În ambele cazuri, poziţia Theresei May riscă să fie compromisă.

Criza de politică de la Londra intervine exact în momentul lansării negocierilor cu Uniunea Europeană pe tema Brexit.

Decizia Londrei de ieşire din Uniunea Europeană a generat preocupări atât pentru britanici, cât şi la nivelul Blocului comunitar. Dincolo de pierderea drepturilor civice, a avantajelor comerciale şi economice asociate apartenenţei la UE, cea mai mare problemă pentru Londra este riscul destrămării Marii Britanii, în contextul intenselor apeluri separatiste ale Scoţiei şi Irlandei de Nord.Marea Britanie a decis la limită, în iunie 2016, ieşirea din Uniunea Europeană, situaţie care a generat o criză constituţională gravă. Alegerile anticipate riscă să afecteze planul Londrei de efectuare a negocierilor cu Uniunea Europeană. În funcţie de rezultatul alegerilor, ar putea fi pusă sub semnul întrebării chiar decizia de scoatere a ţării din UE.

sursa: mediafax.ro

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top