Diverse

Analiză // ROMÂNIA EURO-ATLANTICĂ

Preşedintele Iohannis a întreprins o vizită de lucru în Statele Unite pe fondul aniversării celor 20 ani de Parteneriat Strategic bilateral, profund valorificat în domeniul militar, stat de drept şi democraţie, modelând întreaga societate românească plaseze România în zona istorică de apartenenţă, şi anume, zona occidental.

Planul acestei vizite extinse a însemnat trei evenimente-cheie ce vor avea impact în profilul României în regiunea extinsă a Marii Negre, cu ramificaţii în zona Euro-Asiei şi a Orientului Mijlociu.

Preşedintele Iohannis a primit, în numele poporului român, premiul Lumina dintre Naţiuni, acordat de Comitetul Americano-Evreiesc, o organizaţie non-profit ce este considerată “decanul” tuturor organizaţiilor ce susţin drepturile evreilor la nivel internaţional, reunind personalităţi de rang internaţional.
În articolul precedent “Mizele întâlnirii dintre Iohannis şi Donald Trump”, unde subliniam o posibilă trilaterală SUA – Israel – România, cel puţin în dosarele Iran şi Siria. Însă, primirea acestui premiu, datorat protejării istoriei Holocaustului şi a democraţiei în lunile ianuarie – februarie, simbolizează faptul această relaţie se va solidifica pe viitor, având în vedere puterea lobby-ului Tel Aviv-ului şi relaţia specială dintre Trump şi Netanyahu sunt factori-cheie. Nu este un secret faptul statul israelian şi mediul de afaceri au interese în această zonă de lume: România, Polonia, Republica Moldova şi Ucraina, iar între Bucureşti şi Tel Aviv există o relaţie veche şi puternică, concretizată printr-un parteneriat strategic bilateral.

După accederea în NATO, România şi-a dedicat politica externă pe formula axei BucureştiLondra – Washington, datorită necesităţii de consolidare a prezenţei statului român în algoritmul cel mai sigur privind securitatea şi siguranţa naţională, reuşind marcheze oportunitatea relaţiei speciale dintre Casă Albă şi Downing St no 10. La acest moment, Marea Britanie a intrat în zona incertitudinii datorită Brexitului şi a viitoarelor negocieri, ce se anunţă a fi dure, cu UE privind ieşirea din formula europeană.

La momentul inaugurării noii Administraţii din Washington, Casa Albă a trimis forţe special adiţionale în baza militară din Qatar, cu titlul declarat de a susţine ofensivă anti-ISIS, astfel încât am putut observa noul obiectiv major, şi anume: lupta anti-teroristă. Pe acest fond, NATO, în cursul Summitului Extraordinar din Bruxelles, a anunţat se alătură Coaliţiei internaţionale. Însă, efectiv, SUA se poate baza, în Orientul Mijlociu, doar pe doi parteneri: Israelul – prima victima a fenomenului terorismului musulman, ce a determinat Tzahal-ul şi Shabak-ul şi creeze metode de contracarare – şi Iordania – suportul consistent asigurat de America pentru forţele de securitate. România, la fel ca în 2003, atunci când a avut loc invazia Irakului, a asigurat, prin baza Kogălniceanu, transportul trupelor SUA către Orient, deoarece Turcia nu a susţinut această măsură militară. La acest moment, Ankara se află într-o zonă gri din punct de vedere politic, dar va continua dialogul şi cooperarea militară cu SUA, având în vedere este a 2-a forţă militară din NATO. Pe acest fond, profilul României va creşte, mai ales datorită schimbului de informaţii (SRI, SIE şi DGIA), culese în special prin HUMINT datorate muncii de teren a ofiţerilor de informaţii, dar şi posibile trupe adiţionale ce pot a fi trimise în zona de conflict. La acest moment, trupele kurde/YPG, puternic susţinute de SUA, au început asedierea oraşului Raqqa din Siria, “capitalaStatului Islamic, însă nu va fi îndeajuns, având în vedere  o mare parte din forţele teroriste au părăsit oraşul.

Discursul Preşedintelui adresat auditoriului de la The Heritage Foundation, un think tank conservator ce-a modelat echipa prezidenţială de tranziţie Obama – Trump.
Mesajul central, transmis de preşedinte, a fost faptul România va fi cel mai important pilon transatlantic din UE. Astfel, strategia Bucureştiului rămâne neschimbată: securitatea asigură dezvoltarea şi prosperitatea, iar un element necesar sunt investiţiile americane în economia românească.

Conferinţă de presă comună Trump – Iohannis, din Grădina Trandafirilor, unde Preşedintele American a declarat întregul suport al SUA pentru întărirea Art. 5 privind apărarea comună NATO.
Preşedintele Putin, aflat într-o conferinţă comună de presă cu Premierul Greciei, a declarat în luna mai 2016, afirmaţie repetată în mai multe ocazii, România este statţintă al rachetelor ruse datorită sistemului Aegis Ashore – Deveselu. Pe acest fond, plus aşteptarea Aliaţilor de a vedea SUA rămân în linia tradiţională a lumii post-belice, mesajul transmis de Preşedintele SUA a însemnat o victorie pentru tot ceea ce înseamnă modelul occidental de organizare şi dezvoltare: democraţie liberală, stat de drept şi susţinerea păcii, ca garant al dezvoltării şi prosperităţii.

Un al doilea mesaj transmis, în cadrul conferinţei commune de presă, a fost mulţumirea Preşedintelui SUA România şi-a îndeplinit promisiunea de a acorda 2% din PIB pentru Apărare, unde Preşedintele României a subliniat faptul  o mare parte din bani vor fi folosiţi în achiziţii strategice. În acest sens, anunţul Şefului Statului Major General al Armatei Române de a cumpăra rachete Patriot devine o posibilă realitate, plus faptul MApN a depus în Parlament 8 programe de achiziţii ce urmează a fi dezvoltate în direcţia achiziţiei de sisteme moderne în domeniul apărării anti-aeriene, de factură Americană. Astfel, am putea presupune o altă vizită de lucru a MApN în SUA, la Departamentul Apărării, pentru a se discuta aceste achiziţii şi inclusiv o întrevedere cu Secretarul Mattis.

Preşedintele SUA a mulţumit României şi poporului român pentru dedicarea şi loialitatea arătată faţă de America, dar în special a salutat sacrificiul militarilor din Irak şi Afghanistan, astfel încât prezenţa Preşedintelui României la cimitirul Arlington, unde a depus o coroana de flori, reprezintă un simbol de mulţumire bilateral pentru militarii, români şi americani, au fost şi sunt cheia de boltă al acestui Parteneriat Strategic pentru au forjat această strânsă relaţie în focul războiului, fiind alături unii de ceilalţi în momentele dificile din teatrele de operaţiuni şi reuşind dezvolte relaţii personale, de camaraderie.

Concluzionând, Parteneriatul Strategic a fost, este şi va rămâne cheia de boltă a politicii externe şi de securitate a României, având în vedere poziţia geografică îi delimitează un statut de statgraniţă a UE şi NATO pentru zonele euroasiatice şi orientale, unde conflictele mocnesc: Transnistria, Donbas – Crimeea, Caucaz şi Siria. O întreagă ghirlandă conflictuală, la care se adaugă incertitudinea politică a Turciei, în special dezacordul privind susţinerea SUA a forţelor kurde, iar acum, prin trimiterea forţelor turceşti în Qatar, în timp ce Washingtonul acuză Doha de susţinere a organizaţiilor teroriste.

Concomitent, România, prin apartenenţa ei la modul de organizare şi dezvoltare a Uniunii Europene şi mai ales după Brexit, poate reprezentapoarta” spre comerţul Comunitar prin Portul Constanţa – Sud Agigea, pentru a intra în fluxul Dunăre – Main – Rhin. Se speculează posibilele neînţelegeri între SUA şi binomul Franţa – Germania în probleme de viziune globală, având în vedere retragerea Americii din Acordul de la Paris, însă modelul occidental este bazat pe un principiu foarte simplu: dreptul la opinie, concretizat în modelul dezbaterilor. Este normal existe opinii diferite, pentru asta ne caracterizează pe noi, euroatlanticii. În schimb, la momentul de cumpănă şi pericol, această tabără se va uni pentru a-şi apăra modelul societal: libertatea exprimată în democraţie liberală, stat de drept şi dezvoltare prin globalizare/interdependenţă. România este euroatlantică şi va merge pe această cale alături de aliaţii şi partenerii ei.

Vizităa a produs multiple mesaje strategice, în special cele transmise de Preşedintele SUA, ce trebuiesc îmbunătăţite şi aprofundate prin alte dialoguri bilaterale. Un alt aspect a fost crearea diferitelor valuri politice, cu precădere faptul Premierul Ungariei este menţinut într-un con de umbră, iar un altul este nerăbdarea Preşedintelui Rusiei de a se întâlni cu omologul American; ocazie ivită la Summitul G20 din Hamburg, Germania, de pe 7-8 iulie, însă va fi una marginală şi scurtă, iar comparativ cu vizita Preşedintelui Chinei la Mar-a-Lago, înseamnă o înjosire pentru Vladimir Putin, care trebuie menţină şi proiecteze putere, în special în ochii poporului rus. Astfel, ne putem aştepta la posibile mişcări de natură militară, din partea Rusiei, în Ucraina, mai ales Rada de la Kiev a votat accederea în NATO ca proiect naţional. Posibil nici Republica Moldova nu fie ocolită de spiritul revanşard al lui Vladimir Putin, aflat într-o continuă competiţie de a restaura locul Rusiei în lume, fiind total indiferent faţă de dorinţele actorilor politici de la Chişinău; la nevoie, Grupul Operativ de Trupe Ruse va fi activat printr-un ordin scurt, iar România trebuie fie pregătită.

 

Articol semnat de Andrei VLĂȘCEANU

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top