Diverse

VIDEO. 68 de ani de la cel mai MARE VAL de DEPORTĂRI din Basarabia

Astăzi se împlinesc 68 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia. Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ IUG) s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, membrilor partidelor politice, gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

În acea tristă noapte au fost deportați în Siberia și Kazahstanul de Nord peste 35 mii de români basarabeni, majoritatea femei și copii. Acesta a fost al doilea val de deportări din Basarabia.
Pentru asigurarea transportului intern al celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4.069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, cu aproape 1600 de vagoane pentru vite.

Așa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toți cei care au fost incluși inițial în liste au fost deportați. Documentele de arhivă arată în mod concludent că, de această dată, vestea despre planificarea unei operațiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, grație informației oferite de anumiți reprezentanți ai puterii care și-au înștiințat rudele vizate în acest sens.

Autoritățile au încercat, de aceea, să țină în mare secret măcar data desfășurării operațiunii și din această cauză unele primării au primit listele abia în ziua operațiunii.

Din totalul de 12.860 de familii incluse inițial în liste, n-au fost ridicate 1.567 familii, iar acest lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii intraseră, între timp, în colhoz; 240 – au prezentat, chiar în timpul operațiunii de strămutare, dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 familii aveau ordine și medalii sovietice; 508 – își schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reușiseră să se ascundă.

Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrânii, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile – casele, utilajul țăranilor deportați – au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.

După operațiunea de deportare, din iulie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populației locale, țăranii, și cei care erau cei mai refractari față de puterea sovietică, sunt nevoiți să-și schimbe atitudinea. Frica de o nouă operațiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunțe la gospodăriile lor și să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înțeles că nu va cruța nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportați în iulie 1949 erau incluși în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităților de la Moscova.

Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din trei membri ai familiilor. Se știe însă că au fost ridicate familii cu 7 – 8 și chiar 14 copii.

După alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7.620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu fasciștii, de apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale.

Primul val de deportări a avut loc în perioada 12-13 iunie 1941, fiind deportate circa 30.000 de persoane, iar cel de-al treilea a fost în 31 martie – 1 aprilie 1951, fiind arestate și deportate 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii).

Pe site-ul Deportări.md puteți urmări câteva video-uri în care bătrânii povestesc despre experiența deportărilor din tinerețe.

Realizat de Victor Vasilache şi Ion Chistruga şi lansat în 2010, filmul „Golgota Basarabiei” are ca temă crimele comunismului în Basarabia. Acest film documentar scoate la iveală mai multe dezvăluiri ce au loc în urma desecretizării arhivelor KGB. Condamnări, înjosiri, umiliri şi crime: aşa arată dezumanizarea la care au fost supuşi basarabenii care se împotriveau regimului comunist.

„Pelicula abundă cu cadre documentare înfiorătoare, în care oamenii erau impuşi să-şi sape singuri propria groapă, după care erau împuşcaţi cu sînge rece şi îmbrînciţi fără milă în ea, cadre în care se produc execuţii publice de spînzurare a oamenilor neloiali regimului comunist, spectatorii acestor execuţii fiind impuşi să aplaude cu zîmbetul îngheţat pe buze „curăţirea” de duşmani a societăţii socialiste, cadre cu efectuarea deportărilor în Siberia în trenuri de marfă, fără hrană şi apă, a zeci de mii de oameni intelectuali şi ţărani gospodari ai acestui pământ oropsit”

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top