Diverse

Răzvan Voncu: ”De ce i-e frică lui Dodon”

Într-un articol publicat pe blogul său din Adevarul , Răzvan Voncu, conferențiar universitar la Universitatea din București, a scris despre discursul primitiv al lui Igor Dodon, cu care, potrivit autorului, nu mai reușește să impresioneze sau să indigneze pe nimeni.

”Irelevant încă de la instalarea ca preşedinte, Dodon şi-a epuizat repede toate schemele primitive de discurs. Nici măcar insultele la adresa României, a poporului român şi a adevărului istoric nu mai produc nici un efect, pentru că dincoace de Prut nu-l bagă în seamă nici portarul de la Cotroceni, necum vreun oficial.

Eu însumi, deşi scriu deseori despre el, îl studiez strict ca fenomen entomologic: e una dintre ultimele insecte mutante, produse de mancurtizare, care încă se ia în serios. Dar atât. În săptămâna de dinaintea Zilei Republicii Moldova, dodonul de pe Bâc a emis două sentenţii perfect contradictorii (logica şi raţiunea n-au fost niciodată punctele forte ale elitei trans-prutene).

Prima dintre sentenţii spunea că e momentul ca în Republica Moldova să înceteze „dezbaterea geopolitică“. Adică să continue politică duplicitară – „una spunem la Moscova şi alta la Bucureşti“ -, dar fără confruntări făţişe între „pro-europeni“ şi „pro-ruşi“. Mai ales că acestea sunt inutile: nu există, la Chişinău, nici pro-europeni, nici pro-ruşi, ci doar vechili feroci, travestiți în miei blânzi, în speranţa de a suge la două oi.

Ce uită Dodon, este că el şi numai el e cel care a reaprins „disputa geopolitică“, reintroducând în discuţie (după alegerea ca preşedinte, şi în acte oficiale), artificiala orientare pro-rusă. Atunci când era evident pentru orice om mai inteligent decât şoarecele de câmp că Rusia, aflată sub sancţiuni dure şi în mijlocul unui demers strategic de excepţională importanţă în Crimeea şi în Siria, nu are resurse pentru a susţine un stat falimentar, ca Republica Moldova. Rusia are interese militare în Transnistria şi provocatori profesionişti, ca Dimitri Rogozin. Dar nu resurse economice în măsură să acopere deficitele cronice ale Chişinăului.

Era, deci, onest (valoare care mancurţilor le este, însă, străină) ca preşedintele să le spună cetăţenilor Republicii Moldova: am fost un bezmetic, v-am făcut promisiunea fără acoperire a unei alte căi decât cea europeană şi am eşuat. Îndemnul la aplanarea „disputelor geostrategice“ ţine, într-un limbaj politic de Kamceatka, locul acestor scuze strict necesare, în lumea civilizată. După care a venit a doua sentenţie. Fără să-i crape obrazul (gros) de ruşine, preşedintele-plagiator a decretat că răul cel mai mare, în cei 26 de ani de independenţă a Republicii Moldovan, l-ar fi produs… unionismul”.

Sursa: Adevarul

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top