Diverse

Este Ungaria deja în sfera de influență a Rusiei?

Ungaria este probabil singura țară membră a UE și a NATO în care Putin este un oaspete dorit. Viktor Orbán nu numai că-l admiră pe președintele rus, dar el însuși este adesea numit de către presă “un mic Putin”. Deși Ungaria a aprobat sancțiunile UE impuse Rusiei pentru acțiunile sale în Ucraina,  Orbán nu pierde niciodată ocazia de a-i critica pe “birocrații din Bruxelles” pentru impunerea sancțiunilor. Sună confuz? Nu, dacă sunteți în Ungaria! Autoritarismul lui Orbán s-a constituit tocmai pe dublul discurs, pe declarații contradictorii și, adesea, bâlbâite, pline de retorică naționalistă.

România vecină nu este la fel de confortabilă cu Rusia. Cu câteva săptămâni în urmă, a refuzat accesul în spațiul său aerian pentru un avion rus care se îndrepta spre Chișinău, la bordul căruia se afla vicepremierul rus Dmitri Rogozin”.

Magyar Nemzet remarcă, la rândul său, că Orbán și Putin folosesc  sportul ca pe un liant pentru oligarhiile lor. Orbán știe că Ungaria nu are nimic important de oferit rușilor, dar relația sa cu Putin îi permite să-și consolideze puterea în interior în timp ce face  mult zgomot în Europa.

Altfel, sublinieză Magyar Nemzet, și Guvernele socialiste din perioada 2002- 2010 au menținut contacte cu Rusia. În 2003, Putin l-a adus pe premierul Péter Medgyessy în propria mașină de la aeroportul din St. Petersburg, iar în 2006, Ferenc Gyurcsány, a fost invitat de Putin în vila sa privată unde s-a pozat cu câinele familiei”, mai scrie cotidianul ungar.

Ultima lansare a unei rachete nord-corene în direcția Japoniei a dus la un nou nivel criza din regiunea Asia-Pacific. Presa internațională se întreabă care va fi răspunsul Statelor Unite.

Testul  nord-coreean asupra Japoniei a fost o mișcare atent calculată și îl pune pe președintele Trump într-o poziție dificilă, consideră revista americană Time. Lipsa unui pericol clar și actual pentru forțele americane face ca orice represalii să fie problematice, deoarece Statelor Unite ar putea fi descrise drept agresor.

Prim-ministrul Shinzo Abe și președintele Trump au discutat timp de 40 de minute după ce racheta a fost detectată. Lansarea a amplificat apelurile din Japonia și Coreea de Sud pentru sporirea măsurilor ofensive și defensive, măsuri la care China se opune vehement.

În cele din urmă, testul indică faptul că expertiza tehnică a Coreei de Nord avansează, în ciuda sancțiunilor.

În Franța, Le Monde remarcă faptul că, după cinci teste nucleare și progresul demonstrat în materie de balistică, Nordul nu se opune unei negocieri, dar exclude ca acestea să privească forța sa de descurajare. Considerându-se amenințată de Statele Unite ale Americii după Războiul din Coreea dintre 1950 și1953, Coreea de Nord a susținut dreptul său suveran la apărare. Și și-a dezvoltat o forță de descurajare credibilă tocmai pentru a elimina orice îndoieli cu privire la abilitățile sale.

Washingtonul nu pare dispus la o inversare a politicii, așa cum a procedat Bill Clinton în 2000. O lovitură americană, cum a fost cea planificată în 1994  asupra centralei nucleare de la Yongbyon ar fi astăzi mult mai dificilă, locurile de depozitare a armelor nucleare și a rachetelor fiind mai diversificate. Iar un atac în replică al Coreei de Nord împotriva Coreei de Sud și chiar a Japoniei ar avea urmări catastrofale, atenționează Le Monde.

Și totuși, ce ar trebui să facă Donald Trump? Publicația americană Washington Examiner întrevede posibilii pași ai președintelui american:

În primul rând, Trump ar trebui să găsească un consens cu premierul japonez  Shinzo Abe cu privire la răspunsul ce trebuie dat în cazul în care are loc o altă lansare. Ambii lideri ar trebui să precizeze că orice altă rachetă pe cale să tranziteze Japonia va fi doborâtă. În absența înțelegerii, Kim va fi încurajat să continue actele de agresiune.

În al doilea rând, președintele ar trebui să colaboreze cu Consiliul de Securitate pentru a promova noi sancțiuni asupra Coreei de Nord. Aceasta ar trebui să includă conturile guvernului nord-coreean utilizate pentru susținerea diplomaților săi din întreaga lume și importul de mașini, electronice și petrol din China și Rusia. O asemenea propunere ar putea împinge însă China și Rusia să se opună comunității internaționale. Cu economii dependente de export, ambele națiuni s-ar îngrijora pentru impactul acestui vot. Aici trebuie să se facă apel la aliați precum Marea Britanie și Franța pentru a face lobby în numele Americii.

În al treilea rând, Trump ar trebui să dispună desfășurarea unor forțe suplimentare în Comandamentul militar american al Pacificului. Și aceasta nu doar pentru pregătirea prudentă a unei eventuale acțiuni militare împotriva programului de rachete balistice din Coreea de Nord, ci și pentru a reaminti Chinei că SUA vede la orizont jocul final. Capabilitățile nucleare nord-coreene sunt în creștere, iar China continuă să întreprindă doar acțiuni lejere. Trebuie spus simplu: fie modul de acțiune al Chinei se schimbă, fie SUA vor fi nevoite să lovească.

În al patrulea rând, de îndată ce este posibil (după vizita în Texas), Trump trebuie să viziteze Tokyo și să-și arate solidaritatea cu aliații din regiune. Asta nu doar că i-ar mai liniști pe prietenii noștri din Asia-Pacific, dar Trump și-ar afirma personal rolul în rezolvarea acestei crize. Tocmai eul său bine cunoscut ar putea descuraja China să accepte comportamentul  Coreei de Nord ca pe o nouă normă.
În cele din urmă, Kim este cel care a schimbat dimensiunile crizei prin această lansare de rachete
”.

Sursa: RFI

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top