VIDEO. Așteptând Mesia cu carnet de partid

Republica Moldova este un stat cu profund sentiment religios. Asta chiar dacă în urmă cu trei decenii, marea majoritate a celor care fac politică azi la Chișinău erau de acord că bisericile sunt numai bune pentru a găzdui recolta sau, mai rău, pentru cluburi de dans sau toalete publice. Important e că aceleași persoane care confundau sfânta cruce cu secera și ciocanul, azi transpiră mir și în loc de mătreață produc tămâie.

Sentimentul acesta de evlavie politico-bisericească este transmis și încă amplificat către mase, care, la fiecare slujbă electorală cu depuneri de voturi în cutia milei, a ajuns să se roage pentru apariția unui Mesia cu carnet de partid care să îi izbăvească de patimile unui stat mai slăbănog decât paraliticii  revigorați de Isus acum 2000 de ani. Alegerile sunt prilejul ideal pentru erecția sentimentului creștin la basarabeni.

Fără excepție, toți candidații la funcțiile de profeți ai  respublicii stau gata să se „jertfească” pentru fericirea lumească a turmei cu drept de vot, atunci când predică din amvonuri electorale. Ne năpădesc duzini de falși arhangheli aterizați în mijlocul muritorilor pentru a-i duce în loc cu verdeață, unde durere și întristare nu e, iar pomenile statului ajung depline și fără întârziere.

Cum vor reuși caricaturile acestea de farisei să ne ducă în Raiul pământesc al normalității și prosperității, asta deja e o taină cu șapte peceți, precum cea descrisă în Apocalipsă. Cu un sistem corupt, cu instituții ticăloșite și funcționari publici mai hoți ca necurații care amestecă în cazanele cu smoală, am ajuns să nu ne mai mirăm dacă la scurt timp după ungerea tuturor aleșilor, rugăciunile se transformă în ocări, iar, binecuvântările în sudalme.  Ceea ce nu înseamnă că moldovanul își va pierde credința că El, Mântuitorul cu cotizație la partid, va veni. Pentru că în Basarabia, credința în politicieni este egală cu naivitatea, ca să nu zicem prostia.

La un an de la alegerea Dodon ca președinte, moldovenii de la est de Prut, cei care l-au votat au măcar o consolare. Aceea de a se putea compara cu poporul ales, al Israelului antic. Cel care în Săptămâna Mare l-a votat pe Baraba, trimițând la sacrificiul suprem speranța și nădejdea în mântuire. Și chiar dacă nu avem harul biblic al profețiilor, să sperăm că paralela dintre evrei și basarabeni se oprește aici. Nu de alta, dar israeliții au deja vreo 5000 de ani de când așteaptă să primească o șansă de a-l vedea și a se bucura de Mesia…

Comentează