Diverse

Declarațiile de Unire sau strigătul Moldovei necunoscute// Alexandru Vakulovski

Din Chișinău, când vorbim de Moldova, ne raportăm la Chișinău. Ce să mai zic de străini? Pentru ei Chișinăul și suburbiile sunt Moldova. Noroc dacă au mai auzit de Orheiul Vechi, Purcari, Cricova. Inclusiv pentru noi, cei care locuim în capitală, restul Moldovei e în ceață. Uneori mai mergem la rude prin vreun sat sau orășel, dar oricum nu prea ne imaginăm cum e să locuiești într-un sat din Moldova. Cei din afara Chișinăului au alte probleme, alte priorități. Ne amintim de ei la alegeri, cumva și noi am împrumutat ipocrizia și măștile politicienilor.

Strigătele de la sate nu se aud la Chișinău. Da, ne mirăm și noi când vedem că locuitorii rurali de undeva vin în PMAN să ceară ceva: sunt ca niște extratereștri. Auzi, ei vor un autobuz! Ce-i asta? Nu, noi nu le înțelegem problemele și nu prea ne obosim încercând să facem asta. Locuitorii rurali ai Moldovei sunt ceilalți pentru noi, sunt restul.

Anual Uniunea Europeană investește masiv în Moldova. Moldova e Chișinău și drumurile care duc la Chișinău. Fără „legături”, un primar dintr-un oarecare sat basarabean va auzi de aceste investiţii doar la televizor. Aşa au ajuns satele noastre în secolul XXI fără canalizare, apă, gaz. Înfăptuirea ideei măreţe în viaţă a comuniştilor a ţinut până la săparea unei toalete în grădină şi a murit. Iar tranziţia moldovenească e fără capăt, cred că tuturor li-e deja clar că statul a eşuat, că nu se poate merge înainte ţipând ca nebunul „neutralitate”, „statalism”. Banii pentru toaletă vin acum din UE, din România în mare parte.

Marţi Parlamentul din Bucureşti s-a ridicat în picioare şi a aplaudat primarii semnatari ai Declaraţiei de Unire. Strigătul primarilor din Moldova necunoscută s-a făcut auzit. Recunoaşteţi, câţi dintre voi a auzit până acum de Feşteliţa, dacă nu sunteţi din Ştefan Vodă? Declaraţiile de Unire sunt o opurtunitate pentru primarii buni nu doar de a-şi face vizibile pe hartă localităţile, ci şi de a rămâne în istorie, la fel cum au rămas şi cei din Sfatul Ţării. Pe lângă astea, desigur că fondurile româneşti ar trebui să fie direcţionate în primul rând spre localităţile care-şi doresc unirea cu România, mi se pare un lucru mai mult decât firesc. Primarii semnatari ai Declaraţiei de Unire au doar de câştigat. Şi au de câştigat până şi primarii care au semnat împotriva lor, susţinând iniţiativa josnică a lui Dodon de-a pedepsi o lume pe care n-o cunoaşte.

Parlamentul din Bucureşti s-a ridicat în picioare în faţa primarilor noştri. Când credeţi că se va ridica şi în faţa politicienilor basarabeni?

 

Sursa: deschide.md

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top