Diverse

Povestea unei declarații care a schimbat Europa şi a făcut imposibil războiul

Pe 8 mai 1950, în gara din localitatea franceză Metz, se urca în tren Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei la acel moment. Doar câteva ore îl despărţeau de una dintre cele mai grele misiuni pe care le-a avut vreodată un om de stat european. În mai puţin de 50 de ani muriseră peste 100 de milioane de oameni. La 5 ani după terminarea războiului, Europa trecuse prin câteva momente care puteau reaprinde oricând conflagraţia. Un nou război era văzut destul de probabil de majoritatea cetăţeniilor de pe acest continent.

Fundamentele Uniunii Europene, ce se aflau în servieta lui Schuman, au apărut într-un moment în care omenirea s-a speriat de ea însăşi. Schuman, care călătoarea către Paris, avea la el planul care urma să aducă pacea în Europa. Era la a opta ciornă. Nu Schuman era autorul lui, ci Jean Monnet, omul care reuşise să găsească o formulă prin care făcea războiul între europeni imposibil. Dar pentru asta avea nevoie de un politician care să poată vorbi cu toate părţile interesate şi să îi convingă pe toţi că planul putea să aibă succes.

Aici intervenea ministrul de externe francez. Ăsta era rolul lui Schuman. Practic, Jean Monnet, tehnocratul genial, avea nevoie de Robert Schuman, politicianul genial. Prima oară trebuia să convingă întreg guvernul francez, pentru a putea vorbi în numele lui. După aceea, Germania de Vest trebuia să fie de acord. De asemenea, trebuia văzut dacă europenii mai credeau că pacea mai este un concept plauzibil sau o utopie, dacă urmau să susţină proiectul sau nu.

Imediat cum ajunge la Paris, pe 9 mai, Schuman are o întalnire cu membrii guvernului francez, ocazie prin care le prezintă propunerea și le cere sprijinul politic. Planul era cel putin curajos. Robert Schuman se bate pentru fiecare idee și deși au fost momente, pe parcursul sedinței, în care se părea că totul se va nărui, premierul de atunci, George Bidault, îi garantează lui Schuman întregul sprijin al cabinetului pe care îl conducea. Practic, Franța susținea planul unei Europe unite.

Acum urma testul publicului. Imediat după ce obține acordul guvernului francez, Schuman convoacă o conferință de presă la Quai d’Orsay, sediul ministerului de externe de la Paris. Sala aleasă este Salon  l‘Horloge. Ora aleasa, 18.

Nimeni nu se aştepta la ceva deosebit. Credeau că va fi un anunț banal. De altfel, atâtea declarații rămân uitate. Fie pentru că reprezintă doar o serie de platitudini, fie pentru ca impactul lor asupra istoriei este egal cu zero. Robert Schuman nu știa exact dacă declarația lui va însemna ceva în istoria Europei. Cu siguranță, spera. Dar până la urmă, planului lui pentru pacea europeană abia trecuse de guvernul francez și mai erau atâtea obstacole în față. Din nou, multe puteau merge prost.

Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice“.

Asa începe una dintre cele mai importante declarații de presă ale secolului trecut, cunoscută pentru toți ca Declarația Schuman. Schuman avea să prezinte ideea lui Jean Monnet de a face războiul imposibil.

Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.

Era pentru prima oară când se întampla asa ceva. Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a gandit în așa fel încât să facă razboiul imposibil din punct de vedere material, punând sub autoritatea unui for supranațional productia de cărbune și oțel a Europei. “Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material.”

Practic, Schuman invita Germania si alte state europene să se alăture unei noi ordini continentale. După declarația sa, Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest, anunța că este de acord cu propunera lui Schuman. Italia, Belgia, Luxembourg si Olanda se alatura.

Europa se unea. În sfarșit.

Reprezentantii tuturor statelor se întalnesc și decid ca pe 18 aprilie 1951 să semenze Tratatul de la Paris ce duce la apariția Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelulului, un fel de bunică a Uniunii Europene de astazi. Jean Monnet, cel care a gândit această primă construcție europeană, a fost primul președinte al comitetului executiv al CECO. 

Statele Unite ale Americii sprijină cu toate forțele proiectul european. Planul Marshall și NATO sunt doar două dintre ajutoarele vitale pe care le-a oferit poporul american poporului european.
Creșterea economică explodeaza în rândul statelor ce au urmat calea propusă de Schuman, Monnet și restul părinților fondatori ai Europei.
În timp ce tările ce au adoptat calea totalitarismului, naționalismului și a planficării centralizate se afunda în mizeria propriilor minciuni și încep să își chinuie cetățenii, nivelul de trai al europeanului crește la cote nemaiîntalnite. Libertatea, democrația și prosperitatea definesc noua constructie europeana.

Click to comment

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top