Actualități

De ce „moldoveanul” Dimitrie Cantemir spunea încă 300 de ani în urmă ca limba noastră este ROMÂNĂ?

“Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, scrisă între anii 1719 și 1722 în care autorul explică de ce moldovenii sunt români…

Hronicul este o lucrare de sinteza și înfățișează concepția savantului asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare extrem de bogată, de peste 150 de izvoare, originile poporului român și evoluția sa până la al doilea descalecat, momentul întemeierii celor două țări române, Muntenia și Moldova.

”Hronikon a toată Țara Românească (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru Romanii care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”

“Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori imi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpanire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Româneasca, adică în latinește: Terra Romana.”

“Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca, ci româneasca, astfel ca, daca vrem sa-l intrebam pe un strain de stie limba noastra, nu-l intrebam: «Scis moldavice?», ci «Stii româneste?», adica (in latineste): «Scis Romanice»? Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obarsia lor romani, cum, ma rog, ar fi putut sa-si ia, prin minciuna, si numele, si limba romanilor?…”

“Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani […]”

Hronicon
Daco-Romaniii,
Adecă a Țărâlor Românești

Cartea I
Carea arată descălecatul romanilor în Dachia de la Traian înpărat. Așijderea dovedește necurmat traiul lor într-însa de la același Traian înpărat pănă la Avrelie Avrelian înpărat

Canoanele
Cum se vor putea să să adeveriască lucrurile odânăoară adevărat făcute, însă în istorii târdziu și rar pomenite

CINE A FOST DIMITRIE CANTEMIR

Domn al Moldovei între anii 1710-1711, Dimitrie Cantemir a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, în 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

În creația științifică a lui Dimitrie Cantemir Hronicul ocupă un loc deosebit. În această operă sunt abordate probleme vitale ale istoriei poporului român de la origine până la întemeierea principatelor Moldovei și Munteniei. Lucrarea a fost concepută în două volume, Cantemir reușind să scrie doar primul volum la Moscova în limba latină, cu denumirea Historia Moldo-Vlahiea, pe care mai apoi l-a tradus în limba română și l-a extins cam de patru ori în comparație cu manuscrisul latin, fiind terminat la Sankt-Petersburg în 1723, ultimul an al vietii sale.

OPERELE LUI DIMITRIE CANTEMIR:

Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică.Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Renașterii.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.

Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

SURSA: TIMPUL.MD

2 Comments

2 Comments

  1. Redacția 10TV

    28 februarie 2020 at 19:15

    Un comentariu foarte bun domnule Andrei Apostol! multumim! Vom reveni neaparat la subiectul sugerat de dvs!

  2. Andrei Apostol

    28 februarie 2020 at 19:02

    Acest savant al vremii sale, geniu al culturii românești, încă este, din nefericire, prea puțin cunoscut și “promovat” in sistemul educational! Ati specificat domeniile in care acesta a excelat si ati adaugat muzica la sfârșit. Ca om de muzică, mă vad nevoit să adaug la portretul creionat de dvs un “amanunt” esential al biografiei sale, care adesea scapă ochiului critic, si anume: aportul sau providențial la salvarea a nu mai puțin de 360 de piese muzicale aparținând repertoriului muzicii de curte a vremii (Muzica Clasica Otomană), in jur de 30 fiind compozitii personale, el însuși fiind un virtuos instrumentist (cânta la tanbur si ney, primul fiind instrumentul de baza al oricărui ansamblu al muzicii de curte) iar restul fiind anonime, aparținând unei bogate si vii tradiții orale, or alcătuite de diferiti compozitori contemporani sau anteriori acelei epoci. Este vorba despre monumentala sa lucrare: “Cartea științei muzicii”. Acest codice scris in limba turcă (împărțit in doua părți: prima fiind un teoreticon al metodei de notatie muzicală brevetate de el precum si o dezvoltare si explicare a sistemului muzical modal de sinteză/tradiție orientală -makam-uri- dar si cel ritmic -usûl- iar cea de-a doua fiind colecția propriu-zisă de piese) este un tezaur de mult preț al culturii și civilizației muzicale a Orientului Apropiat. Pentru aceasta, el este mult prețuit de muzicologii turci precum si de interpreții de muzică otomană clasică (sub numele turcizat de Kantemiroğlu), piesele sale (compozitiile proprii) fiind nelipsite din repertoriul lor. Pentru mai multe informații în această direcție puteți consulta cărțile d-nei Eugenia Popescu-Judetz (găsiți încă în librării și online o reeditare a cărții sale din 1973: Dimitrie Cantemir – Teoretician și compozitor de muzică turcă) iar, pentru ilustrație muzicală, puteți audia și viziona (unele concerte le găsiți și pe youtube) înregistrările de referință (Jordi Savall & Hesperion XXI – Le livre de la Science de la Musique, Anton Pann – Cantemir Melo, diverse albume ale renumitului ansamblu turc Bezmârâ).

Comentează

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top