Actualități

Dumitru CRUDU: Soldații au apucat-o de mâini și de picioare și au azvârlit-o în benă ca pe un sac de făină

Distribuiți acest articol!

Evghenii era rus, dar nu înțelegea de ce soldații ruși îi arestau pe oamenii din Flutura. Zeci de camioane străbăteau satul încolo și încoace, oprindu-se în fața vreunei case mai arătoase, în care se năpusteau militarii, cu armele în mâini. Un camion uruia pe ulița Mariei, și tatăl fetei le zise:

– Vin să ne înhațe. Fugiți măcar voi.

– Nu o să vă aresteze. De ce să vă aresteze? Nu au nici un motiv, îl contrazise Evgheni.

Camionul se opri la poarta și din el săriră soldații.

– Fugiți, le strigă tatăl Mariei și fata îl trase de mână pe Evgheni și el a deschis fereastra și s-au avântat în grădină, furișându-se printre copaci. S-au dosit după un nuc stufos.

Evgheni nu credea că soldații o să-i aresteze pe nea Petru și tanti Pașa. De ce să-i poprească odată ce erau niște oameni atât de buni și de muncitori? Dar soldații i-au săltat și uluiala lui nu mai avea margini.

Cu ochii bulbucați, el văzu de după nucul unde stăteau ascunși cum soldații i-au îmbrâncit prin curte pe părinții iubitei sale și nu i-au lăsat să-și ia nimic cu ei.

Până să apară soldații, tanti Pașa cocea pâinea și ea se repezi spre cuptor ca s-o scoată de acolo și să ia una dintre pâini cu ea, dar un soldat cu un kalașnikov la gât nu o lăsă să se apropie și o forță să urce în camion, cu mâinile goale.

 Pâinea se perpelea mai departe în cuptor.

– Dar fata lor, fata lor unde e? răcni căpitanul Medvedev. A fugit? Căutați-o peste tot.  Nu putea să fugă prea departe

Ei știu și despre Maria, se gândi Evghenii, dar oare de unde? Oare cine le-a spus?

Un puhoi de soldați dădu buzna în grădină, iar unul dintre ei trase o rafală în aer și gloanțele zdrențuiră frunzele care se legănau deasupra capetelor lor.

 I-au înconjurat cât ai zice pește și i-au gonit în curte. 

– Acesta cine mai e? Tu cine ești, bă?

Evghenii le spuse că e rus și că fata nu a făcut absolut nimic.

– Eu pot garanta pentru ea.

Cu toate protestele băiatului, soldații au împins-o spre camion. Evghenii le ieși iar în față și vru să le-o smulgă din mâini, dar unul dintre soldați îl lovi cu patul automatului în spate și tânărul se prăbuși la pământ. De acolo din colbul drumului unde zăcea strivit de durere, văzu cum soldații  au apucat-o de mâini și de picioare și au azvârlit-o în benă ca pe un sac de făină.

Cu niște eforturi supraomenești, Evghenii se înălță în picioare și se apropie de căpitan, implorându-l să nu o deporteze și pe fată, că ea e nevinovată și n-a făcut absolut nimic.

Căpitanul îi trase cu putere un pumn în față și băiatul se prăvăli la pământ cu fața năclăită de sânge.

– Zi mulțumesc că nu te-am arestat și pe tine, scursură ce ești, îi strigă căpitanul și se săltă în cabină și camionul porni, acoperindu-l pe băiat cu un nor de praf.

Evghenii se ridică din colb și nu-i venea să-și creadă ochilor că ai săi i-au putut aresta pe nea Petru și tanti Pașa, care  nu făcuseră nimănui niciodată nici un rău și erau respectați până și de ce-i mai sărmani oameni din Flutura. Cu atât mai mult nu-și putea explica de ce au arestat-o și pe Maria, care era cea mai inocentă ființă din lume.

Își șterse sângele de pe față și intră în curtea Mariei. Pâinea din cuptor se făcuse scrum.


Distribuiți acest articol!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button