MAGAZIN

Iată ce vor păți cei care vor posta așa ceva pe Facebook

Distribuiți acest articol!

Se vorbeşte mult despre ştirile false, iar marile companii care oferă servicii pe internet, dornice să arate că le pasă de problemele fierbinţi care sunt dezbătute de societate, se întrec în măsuri prin care încearcă să combată (sau chiar elimine) acest fenomen. Din păcate, ştirile false au existat dintotdeauna (vezi găina care a născut pui vii, invazia extraterestră din 1938 etc.), împachetate într-o formă sau alta, iar de abia acum, în era lucrurilor care devin rapid virale pe internet, conştientizăm cu adevărat existenţa lor. De-a lungul timpului unii le-au numit propagandă, alţii simple minciuni, născociri sau arme ideologice. Nu poţi elimina total ceva care izvorăşte din natura umană. În fond, ştirile false sunt sau includ minciuni, iar în istorie nu a existat nici măcar un om care să nu fi minţit vreodată. Minciuna este definită ca „afirmaţie prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr”. Acelaşi lucru îl face şi o ştire falsă.

Cât timp vor exista minciuni vor exista şi ştiri false.

Robert Feldman, psiholog la University of Massachusetts, a studiat timp de zece ani minciuna. El a descoperit că într-o conversaţie obişnuită de 10 minute, 60% dintre oameni spun cel puţin o minciună, pentru a fi plăcuţi mai mult de către cei din jur sau pentru a părea mai competenţi. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca oamenii să fie forţaţi să mintă. Potrivit psihologului, majoritatea persoanelor pe care le-a studiat nici măcar nu au realizat că au spus o minciună până când nu au văzut înregistrarea video a conversaţiei la care au luat parte. Acest lucru mă duce cu gândul la o afirmaţie pe care am auzit-o în adolescenţă la o rudă, o persoană care a recunoscut mereu cu nonşalanţă că minte frecvent: „Mint atât de mult încât uneori cred şi eu [propriile minciuni]”.

Ştirile sunt comunicate verbal sau în scris de oameni, care mint frecvent, fie forţaţi de împrejurări, fie pentru a transmite un mesaj mai puternic sau pentru a obţine anumite foloase. În era social media, ştirile nu sunt produse doar de publicaţii, ci şi de Ionel, care relatează pe Facebook despre accidentul rutier la care a fost martor sau nedreptatea pe care a văzut-o la piaţă. Totodată, deseori ştirile sunt produse de persoane care au cunoştinţe reduse într-un anumit domeniu, iar fără să vrea transmit informaţii false, incorecte. Astfel, ţinând cont de aceste aspecte, cred că putem afirma că majoritatea articolelor disponibile pe internet includ neadevăruri.

Ce este, până la urmă, o ştire falsă? Un articol de satiră (vezi cazul publicaţiei Times New Roman, sancţionată de Facebook recent), o ştire care include un element care nu este adevărat, dar în cea mai mare parte este corectă sau una falsă în cea mai mare parte, dar care include şi fapte care sunt adevărate? După părerea mea, toate cele trei cazuri pot fi considerate ştiri false de către algoritmii dezvoltaţi de Facebook sau Google. Să scapi de ştirile false ar însemna să elimini cea mai mare parte a conţinutului de pe internet.

Cred că doar oamenii, folosindu-se de propriile instincte, filtre şi cunoştinţe, pot decide care informaţie este corectă şi care nu. De aceea, nu strică să verificăm un subiect care ne interesează şi influenţează viaţa din mai multe surse, în epoca în care avem acces la mare parte din cunoştinţele lumii prin câteva apăsări pe ecranul smartphone-ului. Din păcate, românii nu fac asta. Potrivit unui studiu realizat de agenţia de marketing Perceptum, peste două treimi (74%) dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani care au folosit internetul anul trecut au făcut-o în primul rând pentru a intra pe reţele sociale, mediul în care se propagă cel mai uşor ştirile false. Documentarea online s-a situat la polul opus, alături de serviciile bancare.

Mai mult, putem selecta ca surse de informaţii oameni, bloguri şi organizaţii media cu o reputaţie bună. Facebook şi Google nu promovează creatorii de conţinut credibili în mod special, deoarece au tot interesul ca oamenii să îşi ia doza de ştiri zilnice prin intermediul lor, nu să meargă direct pe site-ul X.

Singura soluţie prin care poate fi redusă amploarea fenomenului ştirilor false – nu eliminate, deoarece este imposibil – este, în opinia mea, educarea cetăţenilor. Nu mă refer la educarea în legătură cu acest fenomen (probabil că o mare parte dintre români nici nu ştiu că există această dezbatere), ci crearea unui sistem de învăţământ performant, care să le asigure oamenilor cunoştinţe de bază solide, despre politică, economie, geografie ş.a. Este uşor să manipulezi, prin informaţii false, cetăţeni care cred că soarele se învârte în jurul planetei noastre sau că vrăjitoria există. De aceea cred că în prima linie în războiul împotriva ştirilor false trebuie să fie guvernele, nu Facebook sau Google.

Nu în ultimul rând, ar fi bine să ne educăm fiecare astfel încât să minţim cât mai puţin. Pentru că de la o minciună mică spusă azi putem ajunge, peste cinci ani, să minţim atât de mult încât să credem chiar şi noi, la fel ca ruda mea, neadevărurile pe care le spunem.


Distribuiți acest articol!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button