MAGAZIN

Iulian Chifu: Cum a devenit Independența de stat a RM un nou motiv de dispută în societate

Distribuiți acest articol!

”Și ceea ce era de așteptat s-a întâmplat. Cu ocazia Zilei Independenței de Stat a Republicii Moldova, Președintele Igor Dodon a reușit să producă o falie nouă în societate și să relativizeze și acest eveniment care a dat naștere statului al cărui președinte este, la 27 august 1991. Și totul din cauza deschiderii unui nou front de controversă care era dormant și neatins public până astăzi”, scrie Iulian Chifu pe blogul său de pe Deschide.md.

Că e nul în istorie – sau joacă rolul acesta, era un lucru cunoscut despre Igor Dodon. Discutabil e de ce se bagă în subiecte științifice unde nu are nici o pregătire. Că e înclinat să producă declarații scandaloase care să stârnească reacții puternice, vizând mediatizarea excesivă a unui rol pe care l-a asumat, acela de pro-rus și anti-român, iar e un lucru ce a putut fi dedus în ultimele 8 luni. Dar despre rolul său și controversele în scindarea și mai puternică a societății, lucrul acesta putea fi bănuit sau prezumat, dar rămâne unul neașteptat pentru șeful de stat care s-a plasat astfel nu numai în afara mandatului său de Președinte, dar și împotriva propriei populații, a propriilor cetățeni.

Independența Republicii Moldova, celebrată în premieră cu Igor Dodon Președinte, a fost cel puțin stranie și o dovadă clară a faliei pe care o introduce acesta artificial, în plus, în societate, agravând disputele și disensiunile, nu creând coeziunea societală necesară. În dorința sa de a celebra și accentua frontul pro și anti-rus – deși clama o cerere de moratoriu geopolitic – Igor Dodon a adus câteva elemente greu acceptabile pentru un Președinte al tuturor cetățenilor Republicii Moldova, nu numai al propriilor alegători. Astfel, punând deoparte declarații iresponsabile și belicoase-reprobabile dar de ignorat pentru a nu face jocul său de promovare, Igor Dodon a vrut să participe la zilele ocupației ruse în raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, să decoreze ruși și separatiști cu această ocazie – acțiune numită pompos ziua pacificatorului. A celebrat 23 august, ziua Pactului Ribentrop-Molotov și a raptului teritorial al Basarabiei de la România, în 1939, ca zi a eliberării “de jugul româno-fascist”, și 24 august drept ziua “eliberării” Chișinăului de trupele sovietice de ocupație, în 1944.

Apoi, la 27 august, și-a făcut propria zi a independenței, serbată de unul singur cu decorații unilaterale, înjurând România și făcând gesturi reprobabile la adresa statului vecin, rănind astfel jumătate din populația Republicii Moldova și pe toți cetățenii Republicii Moldova cu dublă cetățenie, cea română. Dar mai ales a negat Declarația de Independență al statului al cărui președinte este, negând sau ascuzând scopul profund al documentului și semnificația ei, Declarația de Independență față de URSS, de imperiul ruso-sovietic, după denunțarea Pactului Ribentrop-Molotov la Chișinău și Moscova, gest care a constituit temeiul pentru solicitarea recunoașterii Declarației de Independență, act recunoscut imediat, ca prim stat, de către România.

Pe de altă parte, au continuat atacurile la adresa Curții Constituționale, instituție fundamentală în stat, care judecă și raporturile și conflictele instituționale în care e implicat Președintele. Mai mult, principala contestare a Președintelui este tocmai legată de viabilitatea Declarației de Independență care consemnează referirea la limba română, bază care a fundamentat hotărârea Curții Constituționale legată de numele limbii de stat, limba română. Măcar respectul față de înaintași și de documentele fondatoare ale statului pe care îl reprezintă, ar fi trebuit să-l facă să evite abordarea unilaterală a subiectului.

În timp ce Igor Dodon a atacat și interpretat Declarația de Independență – pretinzând că e îmdreptată față de România, Rusia, SUA, Europa – și a atacat identitatea românească a statului, asumată de o parte importantă a propriului public – vezi recensământul neterminat și nepublicat – dar și limba română, o altă parte importantă a populației, majoritară în cazul Independenței de Stat, a celebrat despărțirea de Imperiu și de Rusia, neatârnarea, independența și suveranitatea, identitatea regăsită și reafirmată acum 26 de ani. Și tot o majoritate va celebra joi sărbătoarea națională Limba noastră Cea Română, evident ignorată de Dodon sau prilej de nouă contestare a numelui statului, Declarației de Independență și a Hotărârilor Curții Constituționale.

De data aceasta cred că Igor Dodon a mers prea departe. Din propria convingere și credință sau din cauza rolului pe care a ales să-l joace, Președintele Republicii Moldova a ajuns, prin acțiunile sale, să nege fundamentele statului al cărui Președinte este, și a respins semnificații și actele recunoscute de o largă majoritate a cetățenilor săi. Mai mult, temeiuri ale recunoașterii statului Republica Moldova de către comunitatea internațională au fost puse sub semnul întrebării. Nu numai că nu este președintele tuturor cetățenilor, că a ales să nu reprezinte statul ci pe sine, încălcându-și atribuțiile de Președinte – singurele atribuții reale – dar deja a atacat convingeri ale propriilor săi alegători și membri ai fostului său partid, PSRM.

În tentativa de a se bate constant cu unioniști și cu România(sau o parte a României, cum pretinde) – acțiune care se soldează constant cu ridicarea în procente exact a acestei categorii a unioniștilor, că recunoaște sau nu independența de stat a Republicii Moldova – Igor Dodon a contestat Declarația de Independență și se situează în contradicție directă cu majoritatea propriului public. Exagerările duc la exagerări, iar greșelile se răzbună. Iar acumularea de gafe, exagerări, neînțelegeri și divergențe va răbufni în curând. De dragul propriului program și a unor înțelegeri pe sub masă pentru avantaje personale, decurgând inclusiv din rolul de președinte pro-rus pe care și l-a asumat, Dodon sacrifică propriul partid, propriul electorat, propria bază. Iar acesta se va răzbuna, firește.

Deja se acumulează tensiuni și nemulțumiri pentru păstrarea PSRM în opoziție și pentru agende contrare celor așteptate. Dodon nu livrează, nu rezolvă problemele poporului, cum a promis (normal, pentru că a promis ce nu putea realiza decât dacă prelua puterea autocratic în stat, dar în cadrul constituțional actual al Republicii Moldova nu merge) și nu se ocupă nici de problemele cetățenilor Republicii Moldova, nici de interesele partidului care l-a adus la conducerea statului, ci doar de propriile interese și de visele sale de mărire și de ambițiile sale nerealiste. La 9 luni de la alegerea sa, lumea a început să priceapă ce se întâmplă. Iar revelația va fi dură, și va costa enorm!”


Distribuiți acest articol!

One Comment

  1. Iulian Chifu greseste : igor dodon si partidul socialistilor vor fi mereu votati de minim 35% din populatia totala din R. Moldova deoarece acei oameni vor cu rusia pe care o stimeaza dar NU vor cu ROMANIA, EUROPA, SUA pe care nu le stimeaza si unii din ei chiar le urasc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Back to top button